Pe drumul spre cer

Din copacul plin cu stele
Am cules una din ele
Să o pun pe-a noastră cale
Să nu rătăcim la vale.

Să nu treacă veşnicia,
Să ne-nvie alchimia,
Munţi să trecem fără teamă,
Marea să ne fie calmă.

Şarpele deschidă gura,
Foc să nască-n el Natura,
Trandafiri să înflorească
Pe crucea dumnezeiască.

Demonii din noi dispară,
Lumina să reapară,
Conştiinţa, ca o floare,
Să se nască iar sub soare.

Sabia de foc distrugă
Toate umbrele prin rugă,
Visele să nu mai fie
Decât viaţă-n veşnicie.

Din iubirea fără pată
Să ne naştem încă-o dată,
În eternul fără nume
Ce domneşte peste lume.