Avânt tăios

 Când merg şi totuşi stau pe loc,
La tine-mi zboară gândul.
Văd pasărea ce poartă-n cioc,
Şi spada şi cuvântul.

Cu spada taie-al morţii ţel,
Ca toţi să-mi piardă urma.
Cuvântul ei, printr-un inel,
Din umbră naşte forma.