Prins în
dualismul minții, glasul nu i-l mai aude.
Răsucindu-se în
fire, vrând s-omoare păpușarul,
Omul se
trezește-n sine, cunoscându-și adversarul.
Pasiunile
se-nșiră ca un lanț în mâna morții,
Sorbind cupa
fericirii, devenind obiectul sorții.
Viața se
transformă-n moarte și iubirea în plăcere,
Izgoniți din
paradisuri, toți ne naștem în durere.
Fericirea nu
se-așează pe obiecte muritoare
Iar în inimi
pătimașe nu aduce alinare.
În zadar vei
căuta-o în distracții trecătoare -
Ea se naște
doar în omul ce s-a întrupat din soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu