Sunt nimeni.
Dar ce-ți pasă ție
Cum te veghez la umbra dintre zi și noapte,
Bătută-n cuie de-un pion nebun,
Pe-o boltă de cristale moarte?
Nu mai exiști!
Și-atunci te-ntorci în tine
Să-ți recreezi luminile în pântec,
Orbecăind prin întuneric - numai vise,
Tot ce auzi transformi în minte
Să sune cunoscut, căci adevărul
Câți oare au știut să-l poarte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu